Andreea Marin, promotorul Caravanei „Prețuiește viața”, organizată în acest în 14 orașe, a poposit miercuri seara și la Sibiu, sute de sibieni beneficiind de sfaturile și momentele speciale oferite în cadrul acestui eveniment. Într-un interviu acordat pentru cititorii ziarului Sibiu 100%, Andreea Marin vorbește despre avantajele oferite românilor prin platforma online, școalamamelor.ro, dar și despre drepturi, echilibru și importanța visurilor în viața noastră.
Cum crezi că poate îmbunătăți această caravană viața românilor?
Deja o face și a devenit tradiție acest lucru, nu mai am nicio îndoială, pentru că vorbim deschis despre atâtea probleme închise în oameni care trăiesc într-un ritm alert și nu au șansa să discute cu nimeni, trăiesc vieți într-un ritm alert și nu-și acordă suficientă atenție, nu-și dau voie să-și asculte inima, nevoile, să-și asculte problemele. Noi, având specialiști, discutăm despre multe aspecte care țin de sănătatea, demnitatea și drepturile noastre, cum putem face să trăim frumos și demn până la capăt, din toate punctele de vedere, de la aspecte psihologice până la aspecte care țin de drepturi, de exemplu discutăm despre violența în familie, divorț până la teme de inspirație, spiritualitate, credință, sănătate, că-i mai bună decât toate. E foarte interesant și e foarte frumoasă emoția oamenilor care pleacă de acolo inspirați și cu poftă de viață, pur și simplu.
Ca ambasador UNICEF ai avut posibilitatea să mergi în diferite state din Africa, atât de sărace, încât nu aveau nici măcar bani pentru administrarea de vaccinuri gratuite, dar și în state unde sistemele de protecție socială sunt foarte bine puse la punct. Cum vezi, prin comparație, realitatea de la noi din țară, unde, din nefericire, încă ocupăm poziții de top la mortalitatea prin numeroase boli și afecțiuni medicale?
În primul rând, pentru că oamenii nu cunosc astfel de experiențe, nu realizează cât de norocoși sunt. Vedeți, contează foarte mult perspectiva. După ce am trecut prin astfel de exeperiențe și nu doar în Africa sau Asia după tsunami, ci și în alte colțuri de lume, în Cuba de exemplu, am trăit această experiență la 14 ani după ce comunismul fusese abolit la noi acasă și tare repede uităm cum e să nu ai, să nu poți, să nu ai libertatea cuvîntului tău, să nu ai pur și simplu curent electric, să nu poți beneficia de drepturi care sunt firești în lumea noastră.Credeți-mă, România e o țară norocoasă dacă facem o comparație cu alte colțuri ale lumii și ar trebui să prețuim ce avem și să construim mai departe din punctul în care suntem. Eu sunt un om pozitiv, eu nu pot privi lucrurile decât în felul acesta, altfel îmi făceam de mult bagajul și plecam din țară.
„Școala Mamelor” este unul dintre cele mai mari proiecte derulate sub sigla Fundației „Prețuiește viața”. Cât de actual mai este acesta și cum pot beneficia sibienii de serviciile gratuite oferite?
„Școala Mamelor” este un proiect național major, iar Caravana Prețuiește Viața este o componentă a programului Școala Mamelor. Intrați, vă rog, pe scoalamamelor.ro și veți vedea multitudinea de avantaje sau sunați la 116 111 care este telefonul nostru gratuit, dacă sunați din Cosmote și Romtelecom, de dimineața până noaptea. Veți vedea că la dispoziția dumneavoastră sunt psihologi, psihiatri, avocați, medici, specialiști pe forță profesională, oameni care vă pot îndruma și o fac gratuit, pentru că aceasta a fost dorința mea când am înființat acest proiect.
Care ar fi câteva schimbări pe care să le facem la nivelul mentalității pentru a nu ajunge în postura de victime?
În primul rând nimeni nu e stăpânul nostru, noi suntem cei care prin acțiunile noastre, prin atitudinea noastră față de viață și față de ceilalți decidem pe ce drum o luăm. De multe ori, suntem victime pentru că noi emitem semnale că vrem să fim victime. Oricât de ciudat vi s-ar părea, emitem astfel de semnale, arătăm că suportam, că putem duce pe umeri și mai mult, ca și când așa s-ar cuveni să fie. În primul rând trebuie să fim curioși, să ne cunoaștem drepturile, în al doilea rând să fim fermi, să urmăm propria cale și să ne valorizăm pe noi înșine. Avem o valoare, în fiecare din noi există ceva de apreciat, ceva de iubit. Haideți să învățăm să ne prețuim pe noi înșine, ca să le dăm celorlalți posibilitatea să ne prețuiască la rândul lor.
Cum consideri că ai reușit, ca mamă, să păstrezi un echilibru în viața copilului, în ciuda trecerii printr-un divorț?
Nu e ușor și n-a fost, nici în cazul nostru, însă am pus ca prioritate pe lista mea acest lucru și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit. Am pus dragostea pentru copilul nostru în fruntea listei, și eu și tatăl ei, și de aceea am ajuns la un echilibru. Neînțelegerile între maturi ar fi foarte bine să nu îi afecteze pe cei mici. De multe ori nu se întîmplă așa. Tocmai de accea există scoalamamelor.ro și, revin la asta, există oameni care vă pot îndruma acolo, intrați și fiți curioși să aflați ceea ce nu știți, nu ne naștem învățați.
Ce recomandări ai pentru părinții care traversează astfel de momente nefericite?
În momentul în care doi oameni își unesc destinele, e clar că văd multe puncte comune între ei. Ar trebui și la momentul de final, să ne amintim totuși că am făcut și ceva bun și când acea realizare nemaipomenită este un copil, atunci n-avem voie să nu îl așezăm pe primul plan Greșelile nu trebuie să se reflecte cat mai put sau chiar deloc asupra copiilor noștri. E foarte adevărat că un copil nu trebuie să trăiască într-o casă în care există certuri, bătăi, scandaluri, nu e deloc o situație minunată pentru el, chiar dacă are alături pe ambii părinți. E mai bine ca într-o situație limită ca acest copil să se dezvolte într-o casă unde există liniște, echilibru și să-și vadă pe rând ambii părinți, chiar dacă, firește, aceasta nu e situația ideală.
Ai mărturisit în repetate rânduri, că ai trăit în treizeci și ceva de ani cât alții într-o viață. Ce te-a ajutat tot timpul să îți ștergi lacrimile și să mergi mai departe?
E un motor interior și, probabil, o moștenire genetică, ce mă împinge mereu înainte și nu-mi da voie să mă plâng prea mult de trecut În fond, nu reușim să realizăm nimic tot plângându-ne, trebuie să acționăm ca să schimbăm ceva și schimbarea trebuie să pornească din noi, e clar. Am de ales să stau, să-mi ling rănile sau să-mi ridic fruntea sus, să mă ridic din genunchi și să merg mai departe. Asta am ales eu.
Una dintre recomandările pe care le faci în cartea Prețuiește viața este : „Alege-ți un munte și urcă-l”. Tu ai escaladat, la propriu, Muntele Kilimanjaro și probabil că ți-ai îndeplinit multe alte obiective pe care inițial le-ai perceput drept munți, mari obstacole. De ce consideri că este important pentru un om să aibă un vis pe care să facă tot posibilul să îl realizeze?
Pentru că în primul rând dacă n-ai stat în genunchi, n-ai cum să apreciezi momentul în care atingi cerul cu mâna. Trebuie să știi și ce e greu ca să apreciezi ce e frumos în viață. Un om fără visuri e un om care și-a pierdut copilăria și dorința de creativitate în viață, e un om fără aripi, să spun așa. Te indrepți către nimic în momentul în care renunți la visurile tale.
A rămas, odată cu trecerea anilor, Audrey Hepburn, personalitatea care te inspiră cel mai mult în ceea ce faci?
Într-adevăr, ea e o persoană specială, e un profil special și e portretul femeii care e o combinație reușită între tandrețe, feminitate, romantism și forță în același timp, talent, ambiție. Există pentru mine ca reper în continuare. Pe de altă parte, există oameni în viața mea reală pe care îi consider drept modele și unul dintre ei a fost regizorul Valeriu Lazarov.
Dacă ar fi să descrii fericirea în câteva cuvinte, care ar fi acestea?
Fericirea e zâmbetul copilului meu.
Ce vorbe celebre consideri că te reprezintă?
Sunt mai multe vorbe la care țin, dar una dintre ele este „Copacul se bazează pe rădăcină, iar omul pe inimă”.
