În memoria lui Ionesco

"Ionesco este un polistilist, mereu adaptabil și totuși, lucrează mereu în mod consecvent la marea lui temă a vieții: omul și societatea".
S-a întâmplat la o sută de ani de la nașterea lui Eugen Ionesco ca Teatrul de Balet Sibiu să realcătuiască universul dramaturgiei lui, în anul în care opera lui Eugen Ionesco a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume. Miercuri, 25 noiembrie, la Casa de Cultură a Sindicatelor, s-a întâmplat ca sala de spectacol să răsune de bucurie și emoție în urma "Trilogiei" celebrului dramaturg. Când grația s-a îmbinat perfect cu muzica s-a întâmplat ca publicul sibian, cu un apetit ascendent pentru balet, să își țină răsuflarea în timpul spectacolului. "Lecția" (1951) reprezintă conflictul lui Ionesco cu potențialele de forță latente ale omului. "Scaunele" (1952) sunt o observație de margine cu privire la singurătate umană. "Rinocerii" (1960) reprezintă în final opinia lui Ionesco, până în ziua de azi, asupra conflictului dintre individ și societate. Simt o mutualitate între situații divergente, însă acestea nu sunt concrete în prim-plan. Secretul acestor legături ambientale mă interesează în mod deosebit în calitate de coreograf. Ionesco este un polistilist, mereu adaptabil și totuși, lucrează mereu în mod consecvent la marea lui temă a vieții: omul și societatea", a declarat pentru Sibiu100% coreografa Monica Fotesco Uta. La final, s-a întâmplat ca spectatorii să se ridice, să se încline și să aplaude frenetic minute în șir, cadențat, și să exclame: "Magnific!", "Felicitări!".
Ciprian Drăghici